Ce e prea mult – STRICĂ!
După cum am promis, voi încerca să vă iniţiez în domeniul tipograficii lansând o nouă serie de articole – “10 greşeli în lucrul cu textul”. Primul punct “Utilizarea a mai mult de două tipuri de font (typeface) şi mărimi (weight) de caractere pe o pagină/deschidere” este una dintre gafele cele mai des întâlnite în designul moldav. Designerii noştri, pur şi simplu NU ŞTIU când să se oprească. Eu am să-i ajut!
Făcând abstracţie de domnişoara sexy, iată un exemplu de utilizare a doar două tipuri de font (typeface) pe o deschidere. Ştiu, o să începeţi a-mi enumera mai mult de două însă, titlurile din interior nu se “pun”, cele de copertă – da. Titlurile sunt de obicei o compoziţie aparte cu scop decorativ, de aceea ele sunt percepute ca “imagine” şi nu ca text.
Prea multe tipuri de font (typeface) pe o singură pagină distrag atenţia şi crează confuzie “distrugând” principiul de integritate în design. Limitaţi-vă la maximum 3, dar mai bine 2 tipuri de font (typeface) per proiect. Prea multe mărimi (weight, slope, width) de caractere, la fel, pot zăpăci cititorul în aşa hal încât Continuare articol »
10 greşeli în lucrul cu textul
După ce am văzut atâtea materiale poligrafice şi promoţionale cu mari erori de tipografică am decis să enumăr cele mai frecvente greşeli în lucrul cu textul care pot şi trebuie să fie omise dacă se vrea un design de nota zece.
“Good/bad typography” – Ramune Tumasonyte
Scopul acestui post este de a ajuta designerii şi clienţii să înţeleagă cât este de importantă competenţa în lucrul cu textul şi evitarea celor mai comune greşeli de machetare. Ar fi bine să ţineţi cont totuşi de faptul că multe dintre aceste aşa-zise „greşeli” sunt subiective şi pot fi modificate în dependenţă de proiect, scop şi/sau circumstanţe. Însă doar cineva care ştie toate regulile va şti cum să le încalce „cu cap”! Continuare articol »
Chişinăul de altădată
Voi continua seria de articole despre perioada anilor ’80-’90 întitulate sugestiv “Ce-am avut şi ce-am pierdut”. De această dată voi face o retrospectivă a oraşului, cum îl vedeam eu de la înălţimea de 1 m şi ce amintiri am reuşit să acumulez şi să păstrez până în prezent.
Autor Daniel Zollinger, “Bd-ul Ştefan cel Mare şi Sfânt noaptea“, August 2010
Nu ştiu cum se face dar în copilărie weekendul era întotdeauna rezervat ieşirilor cu familia în oraş. De mână cu părinţii, mergeam fie în parc, fie la teatru, fie la carusel sau la concerte, fie la una dintre cafenelele noastre preferate:
1. Cafeneaua “Povestea” care azi este o “бадыга” - дешёвое и низкокачественное питейное заведение; Cândva era o adevărată capodoperă cu un design interior – inedit. Avea pe pereţi secvenţe din diferite poveşti celebre, sculptate frumos în bas-relief şi colorate manual. Superb local…
Poză preluată de pe site-ul www.monument.sit.md. Cafeneaua se află în subsolul acestei “Case cu apartamente de raport” (Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei).
2. Cafeneaua “Ludmila” care azi, este o dărâmătură în centrul oraşului şi nu e clar ce va fi în locul ei, dar avea cel mai delicios cocktail de lapte din oraş şi cele mai bune prăjituri!
Poză preluată de pe blogul lui Viorel… Dacă tot a împrumutat un titlu de la mine :) Continuare articol »
Pot să testez reclama voastră pe 2 luni?
Încă un hint, încă o plagiere şi iarăşi în Chişinău!
Ştiţi spotul ăla drăguţ al celor de la “SunCommunications” cu un cuplu de îndrăgostiţi care merg în vizită la viitorul socru pentru a-i cere fiica… “s-o testeze”?!? O fi bun, o fi rău, o fi haios sau nu prea, un lucru e clar - e plagiat şi ăsta.
De această dată s-au inspirat de la Continuare articol »
Forţele de ordine… tot plagiază!
Când constaţi că articolele pe care le scrii sunt citite şi recomandate – e bine. Când primeşti feedback pozitiv şi recenzii bune – e foarte bine. Iar când primeşti sugestii şi informaţii pentru viitoare articole – este chiar frumos.
A trecut ceva timp de când am primit acest tip, dar am încercat iniţial, să adun declaraţii de la cei implicaţi. Însă, m-am ciocnit cu aceeaşi indiferenţă despre care mi-a vorbit informatorul meu (care nu ştiu dacă doreşte sau nu să-şi păstreze anonimatul dar îi mulţumesc).
Aşadar, iată povestea. Continuare articol »
Stonex în Moldova
De câteva săptămâni străzile Chişinăului sunt împânzite cu bannere albastre care nu spun nimic decât “Stonex”. De când s-a lansat Moldcellu’ cu banere “Vi nas jdali – mi prishli” mai nou, toată lumea face teasing şi/sau publicitate subliminală*. Şi ce e mai interesant chiar se pricep la asta şi chiar au efect.
Zilele trecute am sesizat că “Stonex”-ul a început să-şi dezgolească “umărul stâng”, iar ceea ce se vede după “draperia” albastră pare a fi un gadget (telefon, tabletă etc.). Mă gândeam că nu mai e loc de vreo companie de telefonie mobilă, magazine de electrocasnice avem destule şi centre de computere la fel – la fiecare colţ de stradă, deci ce să fie?
Poză oferită cu amabilitate de echipa reclame.md căreia îi mulţumesc.
O fi aceeaşi companie, o fi vorba de altceva… Singurul site relevant pe care l-am găsit on-line a fost Continuare articol »
Ce-am avut şi ce-am pierdut
Luna mai, din considerente dubioase, întotdeauna mi s-a asociat cu comuniştii, cu anii ’80-’90 şi cu fosta URSS. Probabil din cauza manifestărilor de 1 şi 9 mai, probabil din cauza mediatizării lui Lenin, probabil fără niciun motiv anume… Un lucru e sigur, nu vreau să întorc timpul înapoi, nu vreau să zic că “…atunci era mai bine” (chiar dacă era…). Vreau doar să enumăr câteva din lucrurile după care nostalgizez în prezent, care mi-au marcat copilăria, sau care mi-au rămas adânc întipărite în memorie şi, în prezent, nu mai găseşti nicăieri aşa ceva… nici măcar pe Google!
Aparat de perforat, compostor
Poate e bine că le-au scos, poate e bine că au încercat prin 2011 să la bage înapoi… nu pot să mă pronunţ. Ştiu doar că ADORAM, copil fiind, să compostez biletele la acest aparat. Şi acum mă ia cu nostalgie, ori de câte ori le revăd uitate printr-un autobuz sau troleibuz…
Dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că erau mai “prietenoase” decât taxatoarele de acum, erau şi mai “oneste” şi mai “tolerante”. Datorită lor şi lumea era mai bună şi fără să-i apuce cineva de gât, achitau taxa: cumpărau bilete şi le perforau… Nu-mi dau seama când s-a râsturnat totul cu susul in jos…?!
Chefirul la sticlă
Deci, efectiv, nu cred că mai are cineva din voi vreo sticlă de chefir/lapte sau smântână, de prin anii ’90, uitată undeva la balcon, în debara sau în sarai…
- O mare invenţie, ecologică şi sigură. Atât termenul de valabilitate cât şi preţul erau trecute pe capac, deci era absolut imposibil să fii amăgit în vreun fel.
- Era şi foarte gustos chefirul de atunci, cu chifle -“cornişoare” sau pâine proaspătă, albă, rotundă şi cu o “dungă” de aluat mai sărăţel – vă amintiţi? Continuare articol »
În loc de “1 mai”
Nu credeam că acest articol urma să facă atâtea valuri… Ieri au apărut lightbox-urile din care ne zâmbeşte Nata Albot, după cum ne promisese aici. Şi după cum vă demonstrasem anterior, Nata este ÎNTR-ADEVĂR – noua faţă a revistei “Aquarelle”. Am fost mirată să descopăr atâţia cititori ai blogului care s-au grăbit să-mi expedieze pe e-mail poze cu aceste lightbox-uri… Unii în speranţa de a-mi “arăta” că presupunirile mele au fost greşite, alţii – pentru a-mi arăta cum articolul meu i-a facut pe cei de la “Aquarelle” să-şi schimbe radical coperta din mai. Dragilor, Vă mulţumesc tutror pentru efort, însă coperta apare de fiecare dată, fără întârziere, pe site-ul lor oficial, deci nu era cazul să vă consumaţi 
Deşi iniţial aveam dubii dacă cei de la “Aquarelle” vor apuca să-mi vadă articolul, acum sunt ABSOLUT sigură că au făcut-o. Prin simplul fapt că au deviat de la “coperta iniţială” – e clar că nu doar au citit şi văzut, dar au şi fost deranjaţi de marea “deconspirare”… Continuare articol »
Street Art de Chişinău: creioane colorate
Într-un articol anterior spuneam ca “(…) pe noi (muritorii de rând) nu ne-a dus mintea şi capul să facem la fel… Şi nici ceva asemănător (…)”.
Ei bine, am greşit. Săptămâna trecută am avut deosebita plăcere să descopăr ceva similar pe străzile Chişinăului. Şi de data asta nu voi vorbi despre plagiere. Atât timp cât e în folosul comunităţii şi nu are scop comercial e OK şi demn de urmat! Continuare articol »
ZORILE – Louboutini nationali?
De curand, fabrica (autohtona) de incaltaminte – “Zorile”, a lansat o noua campanie promotionala. Au inviorat orasul cu panouri multicolore prin care incearca sa ne vinda produsele lor.
Eu sunt din Chisinau de suficient timp ca sa stiu ce ANUME vinde aceasta “companie”, dar oare e clar pentru toata lumea? Oricine are de afacere cu Publicitate&Design, stie ca reclama, in cazul dat panoul publicitar, trebuie sa reprezinte FOARTE CLAR produsul pe care il vinde, sa inteleaga si un chinez, si un francez si unul din Africa – ce incerci sa promovezi. Acum, ca sa fim sinceri, e cam greu sa-ti dai seama ce vind astia. Nu neg, pozele sunt frumoase, colorate, fresh si inspirate comparativ cu alte panouri, si totusi ele nu “vind”!
Cu toate acestea, apreciez campaniile Zorile. E bine ca incearca si e bine ca au inteles (cam tirziu) ca o reclama buna iti vinde orice produs. Nu am pretentii la “Zorile”, am pretentii la cei care le-au propus acest concept. Dragilor, poate conducerea fabricii de incaltaminte nu stie, dar voi le aveti cu reclamele, ar trebui sa stiti ca trebuie sa scoateti in evidenta produsul. In aceste panouri, insa, pantofii sunt insesizabili din cauza fonului pestrit din buline multicolore care, efectiv, iti fura ochii. Iar daca mai iei in calcul, ca potentialul cumparator se afla in masina/maxi-taxi/trolebuz sau autobuz, care se deplaseaza cu min. 40 km/ora… Cum credeti, reuseste sa memorizeze modelul pantofului sau brandul?!
Daca panourile de sus le consider cit de cit OK, cel de jos imi pare un mare FAIL. Stiu ca autorul pozelor e Veaceslav Sirbu. Bun baiat. Dar iata la poza respectiva, am citeva obiectii…
Pozitia modelului spune – “Pozvoni mne”, dar nu spune – “Pozvoni mne, u menia-je tufli Zorile!”. Dar ar trebui. Asta in cazul in care cei de la “Zorile” se asteapta ca pantofii lor sa eclipseze ”Louboutinii“ de pe strazile si cluburile Chisinaului. Continuare articol »